Tu...

Cad stelele în valuri
cerşindu-ţi strălucirea
Cristalul din vitrine
se-nchină îngrozit
la mersul de zeiţă
sfidându-l pe Olimp.

Mugurii îţi cer aprobarea
să înflorească
primăvara ;
iar crinii îşi jertfesc
puritatea
în anotimp bacovian.

Eşti ca o eclipsă
care apare
încercând să dai viaţă
unui soare uitat
şi dispari aruncând peste toţi
rutina zilnică.

Doar tu nu vrei
să ieşi
din turnul tău de fildeş ,
şi-ţi scrii singurătatea
pe ziduri de castel.

pt.Mihaela

mai 1999