Eu pot sa jur ca soimul mai traieste ,
hranindu-se hulpav din trupul meu febril .
Isi intoarce privirea spre sferele ce danseaza-n departari
si isi ridica aripile asupra-mi ascunzand secundele , minutele...
Il intreb :
ce gust au oamenii ?
Copii a naivitate ,
adolescentii a pacat .
De ce ? continui eu , nestiind ca-mi lungesc suferinta.
… iar batranii a iertare.
Restul
…............. a nimic ,
de fapt sunt fazi , imi zice alene urmarind sferele jucause.
Atunci de ce ma vrei la cina ? continui eu delirul asteptand
clementa pasarii.
Eu imi hranesc familia cu tine.
Voi oamenii va hraniti orgolii ,
sfartecandu-va unii pe altii in milioane de bucatele fara gust.
Va pierdeti capul dupa bani , inima dupa iubire , urechile dupa zvonuri
...
Oricum vei muri !
si incepu festinul smulgandu-mi usor o ureche.
Simt curgand Timpul pe langa umeri , nu doare ;
e mai mult o mangaiere desfranata invaluindu-mi gatul.
Papilele mi se zvarcolesc asteptand sarutul echivoc de final.
Imi revine in gura un gust ciudat a ….stuguri scaldati in bruma , a nuci uscate ,.... a
mere coapte .Oare moartea are gust a fructe ?
Pasarea isi continua nestingherita ,
hapsana cina urmarind din priviri sferele ce se micsoreaza la azimut.
Bournemouth
martie 2012
