Revoluţie în paradis

Îngerii s-au plictisit
de-atâta eternitate ,
vor să culeagă clipele
într-o mână
şi cuvintele
pe buze;
s-au săturat de tăcere
şi rugăciuni.

Şi-ar da puritatea
pentru o oră între oameni
pentru un răsărit de soare
între stânci.
Ar vrea să-i mângâie şi pe ei
ploaia
să poată striga în libertate
vorbe
cu esenţă de trandafiri
neînfloriţi.
Unul dintre ei mi-a şoptit
că şi-ar dori
să urască pe cei care rup
razele soarelui.

Îngerii s-au plictisit
de-atâta eternitate
şi vor să iubească,
iar noi ne-am săturat
de-atâta iubire
căutând imposibilul.

martie 1999

Ritual

...un sărut , la fel de monoton
ca prima dată
în ochi mă izbeşte
lumina lumânărilor ;
e totuşi întuneric.
Chitara îmi cere câteva
acorduri noi
în nesimţire.
Resturile unei sticle de bere
se joacă
de-a cioburile
...şi-atât.

februarie 1999

Poveste de iarnă

Încearcă să numeri fulgii
care se aşează pe tine
şi cei care mă ocolesc pe mine.
De ce nu se topesc
pe umerii goi
ce-aşteaptă tremurând
sărutul ?

Te-ai rugat să apar
peste noapte
din albastru.
M-am rugat să ning
peste tine cu stele.

Nu scrijeli în pieptu-mi
devenit de mult stâncă
numele tău,
cu litere fără valoare.

Nu arunca cu bulgări
de indiferenţă
în sfincşi de gheaţă
aşteptând o nouă victorie
asupra Polului Nord.

Trăieşte-ţi anotimpul
dar cere să-ţi aducă
şi sufletul
pierdut la ruleta vieţii.

pt.Irina D.

februarie 1999

Rebeli în dragoste

motto...Sex fără dragoste - o plăcere ; dragoste fără sex - o nebunie.


Jocul jumătăţilor de umbră
umple camera
la lumina câtorva lumânări
ce-au uitat
să-şi topească ceara.
Corpul ţi se arcuieşte
sub greutatea atingerilor
însetate de păcat.
Preţ de câteva secunde
ai devenit
statuie , sfântă zeitate.
Îmi pierd mâinele
în labirintul coapselor
ce-şi găsesc sfârşitul
undeva spre dimineaţă.
Doi străini cu suflete
de piatră
jucându-şi la ruletă
propriile grămezi de carne.
Chipuri schimonosite
cu ochii ruinaţi
implorând oglinda
să nu le arate
gradul de nulitate.
Şoptim cuvinte sfinte
şi întinăm cuvântul IUBIRE
într-un miraculos
univers al trupurilor goale.

ianuarie 1999

Dincolo de tăcere

asist cu neputinţă
la trecerea
senzuală
a timpului.

clepsidra
nu mai poate
număra
clipele monotone
ale nefiinţei.

Dar dincolo de tăcere
timpul va uita
să curgă.
ne vom întrupa
din adierea vântului
şi din ignoranţa altora.

Vom renaşte
din cenuşa singurătăţii
închipuindu-ne că trăim.

noiembrie 1998

• Ce bucurie că viaţa n-are sens ! Pot să-i dau eu unul.Constantin Noica
  

• Tehnica îl infantilizează pe om.Constantin Noica
  

• Din civilizaţie iei cât vrei , din cultură iei cât poţi.Constantin Noica
  

• Întreabă-i pe cei singuri , cum e să nu mai poţi lua înapoi iubirea dăruită ; şi-apoi încumetă-te să iubeşti şi să dăruieşti.
  

• Războiul este masacrul oamenilor care se cunosc , în avantajul oamenilor care nu se cunosc , dar care nu se vor masacra.