" Când iubeşti moare viaţa , iar când trăieşti moare dragostea. " Richard Wagner

" Încă iubim ... totuşi ; iar acest totuşi acoperă un infinit." Emil Cioran - Silogismele amărăciunii

Dacă vrei să cunoşti ceva ;

apropie-te.

Dacă vrei să-ţi placă ;

depărtează-te.

Dublă identitate

O , tu urmaşă indecentă a Evei ,
ce porţi blestemul gustului de măr ;
polemizezi statutul de femeie
cu-ascunderea în grădină a unui adevăr.

Căci după muşcătura cea fatală ,
La sfatul şarpelui viclean şi îndrăzneţ ,
Ascuns-ai pe după frunze toată fiinţa goală
Şi ai răspuns la întrebări cu roşul din pomeţi.

Păcatul se răsfrânge către mii de fecioare ,
Ce ţi-au urmat nemilosul destin.
Azi ele nu mai poartă frunze între picioare ,
Atârnă fantomatic pe ramuri de măslin.

Ai moştenit sclipirea de-o secundă ,
A unei târâtoare fără gând.
În ochii tăi privirea se scufundă ,
Precum nisipul curge sub valuri tremurând.

De-atunci de când speriată natura te-a ascuns,
În umbra dezinvoltă a unei viţe-de-vie,
La rugăminţi divinitatea a răspuns ,
Şi a creat multiplu , trupul tău de femeie.

Azi , pentru tine, goliciunea este
Un lucru natural şi fără de ruşine.
Ai mai pierdut din farmec , ai mai rescris poveste.
Ai dărâmat un mit şi ai clădit ruine.

Acesta e destinul tău
Blestemul mărului fără aromă.
Să oscilezi intre bine şi rău ,
Să râzi plângând între curvă-madonă.

martie 2000

Reprobabila identitate

Râde şi plânge , tresărind pământul
Când în singurătate dezbraci secretul unei seri.
Copil din flori tu te-ai născut la începutul
iubirii a doi aştrii efemeri.

Reprobabilă identitate ţi s-a hărăzit ,
Să nu te recunoască pământul care te-a facut.
Ceri îngerilor în noaptea sfântă de-nviere ,
Să nu întoarcă timpul ce-a trecut.
Eşti pentru toţi bastardul care cere mângâiere ;
iar pentru EL nebunul eşti un mit.

Încă mai lăcrimezi în aşteptare ,
incontrolabilul amor te paşte.
Înclini să crezi că mai exişti , şi-n disperare,
un alt copil din flori , din tine se va naşte.

martie 2000

Războiul umbrelor

Glasul liniştii absoarbe
consistenţa unei idei
perforate
de confruntarea realităţii.
Câteva gânduri alungă
iluzia de plictiseală
într--o atmosferă
de ceaţă absurdă.

Afară ţipete de copii
înfăşuraţi
în naivitate
neagă ideea de viaţă liniştită.

Fulgii ,
cad la intervale regulate
de timp
şi spaţiu
într-o confruntare eternă
la întâietate.

O întrebare îmi conjugă
la viitor
verbul A FI .

2000

Şah mat

Tu nu eşti
decât un pion
într-un nenorocit joc de şah.
Eu - un nebun
încercând să răpească regina.
Fiecare mutare
este un pas şovăielnic
spre o victorie mascată.
Poate vreodată
te vei duela
pentru un pătrat de existenţă ;
sau vei ţine regi
în şah
pentru un titlu de excelenţă.
În final regele
va fi detronat
iar tu vei rămâne
un simplu pion
într-un labirint
al pătrăţelelor bicolore.
Eu - un nebun ,
amant al reginei
sacrificate pentru o partidă
importantă.
Mai târziu vei înţelege
de ce totuşi
am învins,
într-un joc pierdut dinainte.

In cele din urmă
tu nu vei rămâne
decât un pion
luptându-se pentru o viaţă bicoloră.
Eu - un nebun
care te-a folosit
în acest nenorocit joc de şah...

şi mat.

noiembrie 1999

Poezie fără titlu

Ce straniu ...
Până şi somnambulii
au adormit
la această oră târzie
din viaţa mea .
Intenţionam să-ţi scriu un poem ,
o tragedie ;
despre mine , despre tine ,
despre iubire şi disperare.
Dar s-a născut unul Shakespeare
şi-a scris el despre noi.
Mai apoi am vrut
sa-ţi pictez trupul
cu metafore stănesciene.
... a fost prea târziu.
Mi-aş fi dorit o noapte
de decembre
cu fulgii pierzându-se
printre surâsuri.
...a trăit-o altcineva înainte.
Poate într-o altă eternitate
voi fi eu primul.
Dar prea seamănă
toate astea cu un vis.
Mie nu mi-arămas
decât dreptul
la imaginaţie
şi obligaţia
de a mă semna
sub un pseudonim
condamnat la viaţă.

pt. Irina C.

iunie 1999

Tu...

Cad stelele în valuri
cerşindu-ţi strălucirea
Cristalul din vitrine
se-nchină îngrozit
la mersul de zeiţă
sfidându-l pe Olimp.

Mugurii îţi cer aprobarea
să înflorească
primăvara ;
iar crinii îşi jertfesc
puritatea
în anotimp bacovian.

Eşti ca o eclipsă
care apare
încercând să dai viaţă
unui soare uitat
şi dispari aruncând peste toţi
rutina zilnică.

Doar tu nu vrei
să ieşi
din turnul tău de fildeş ,
şi-ţi scrii singurătatea
pe ziduri de castel.

pt.Mihaela

mai 1999

Ecou

Strig în disperare
după tine iubire.
Aud răspunzând
alene ecoul
...e târziu...
Avalanşă de întrebări
la poalele realităţii ;
răspunsul
...e prea târziu.

mai 1999

Poveste

Un poem îşi căuta
un scriitor
care să-l gândească.
Un scriitor căuta
un poem
nemaiscris până atunci.
Peste o veşnicie
s-au plictisit de-atâta căutare.
Poemul şi-a ascuns
cuvintele
după virgulă.
Scriitorul şi-a găsit
o altă ocupaţie ;
a devenit critic.

Un alt poem...

martie 1999