Până şi somnambulii
au adormit
la această oră târzie
din viaţa mea .
Intenţionam să-ţi scriu un poem ,
o tragedie ;
despre mine , despre tine ,
despre iubire şi disperare.
Dar s-a născut unul Shakespeare
şi-a scris el despre noi.
Mai apoi am vrut
sa-ţi pictez trupul
cu metafore stănesciene.
... a fost prea târziu.
Mi-aş fi dorit o noapte
de decembre
cu fulgii pierzându-se
printre surâsuri.
...a trăit-o altcineva înainte.
Poate într-o altă eternitate
voi fi eu primul.
Dar prea seamănă
toate astea cu un vis.
Mie nu mi-arămas
decât dreptul
la imaginaţie
şi obligaţia
de a mă semna
sub un pseudonim
condamnat la viaţă.
pt. Irina C.
iunie 1999
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu