Reprobabila identitate

Râde şi plânge , tresărind pământul
Când în singurătate dezbraci secretul unei seri.
Copil din flori tu te-ai născut la începutul
iubirii a doi aştrii efemeri.

Reprobabilă identitate ţi s-a hărăzit ,
Să nu te recunoască pământul care te-a facut.
Ceri îngerilor în noaptea sfântă de-nviere ,
Să nu întoarcă timpul ce-a trecut.
Eşti pentru toţi bastardul care cere mângâiere ;
iar pentru EL nebunul eşti un mit.

Încă mai lăcrimezi în aşteptare ,
incontrolabilul amor te paşte.
Înclini să crezi că mai exişti , şi-n disperare,
un alt copil din flori , din tine se va naşte.

martie 2000