la porţile deznădejdii
îngerii cu aripi frânte
încă mai zâmbeau
şi sperau
ca cineva
să le ia locul
pentru o clipă
sau pentru totdeauna.
şi-au întors privirile
de Christ înfometat
înfrigurat
cerşind iertare
spre mine
muritorul din primul rând.
însă eu îmi pierdusem aripile...
îngerii cu aripi frânte
încă mai zâmbeau
şi sperau
ca cineva
să le ia locul
pentru o clipă
sau pentru totdeauna.
şi-au întors privirile
de Christ înfometat
înfrigurat
cerşind iertare
spre mine
muritorul din primul rând.
însă eu îmi pierdusem aripile...
septembrie 1998
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu