Să-mi pierd suferinţa mea în alţii?Să tot descopăr semeni şi iarăşi semeni?Să fiu fericit grădinărindu-le prostia,cultivându-le josnicia şi omorându-mi avântul spre dispreţ?Nobleţea omului e una singură:estet al propriei individualităţi.Prin chin să statornicească frumuseţea limitării ei,prin patimi să urzească substanţa ei.OMUL e ARTĂ întrucât e MÂNDRU şi SINGUR.
"Îndreptar pătimaş - Emil Cioran"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu